| Istoria traducerilor Bibliei în limba română este una dintre cele mai interesante dovezi ale inspiraţiei Duhului Sfânt în lucrarea pentru luminarea unui popor, pentru apropierea lui de Dumnezeu şi mântuire. Cum limba română a fost o limbă în continuă dezvoltare şi prefacere, era natural ca şi Biblia să fie tradusă din timp în timp în limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii şi a generaţiilor. Scrierea în limba română înainte de 1858 (până la domnitorul Alexandru I. Cuza) era cu caractere chirilice (implicit şi traducerile Bibliei), apoi Biblia a fost tipărită cu alfabetul latin.
În limba noastră sunt foarte multe traduceri, dintre care amintim cele considerate mai importante, în mod cronologic.
A. BIBLII TIPĂRITE CU LITERE CHIRILICE
1. Sfânta Scriptură de la Bucureşti 1688, cu dedicaţia pentru Şerban Cantacuzino. Aceasta este prima ediţie integrală în limba româna a textului Sfintei Scripturi. Lucrarea a fost tradusă de către stolnicul Constantin Cantacuzino, logofeţii Şerban şi Radu Greceanu, cu sprijinul arhiereului Ghermanos de Nyssis (Rectorul Academiei greceşti din Constantinopol) şi al lui Sevastos Kymenites (directorul şcolii greceşti din Bucureşti), Vechiul Testament fiind lucrat de spătarul Nicolae Milescu.
2. Sfintele Scripturi, traducere nouă de Samuil Micu Klein la Blaj, în 1795 - cunoscută ca Biblia de la Blaj. Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresa către cititori, o introducere şi o erată.
B. TRADUCERI VECHI TIPĂRITE CU LITERE LATINE
1. Sfânta Scriptură, tipărită tot la Iaşi, şi în acelaşi an, 1874, dar fără referinţele de la subsolul paginii. Acestă ediţie este cunoscută ca Biblia de Iaşi, sau traducerea Niţulescu şi a fost folosită în special de creştinii baptişti până în 1923.
2. Prima Biblie Sinodală (1914), bazată pe texte deja existente, prezintă variante destul de nefericite pentru cărţile poetice, mai ales.
3. Biblia sau Sfânta Scriptură, într-o traducere noua, modernă, făcută de Dumitru Cornilescu, tipărită la Bucureşti, în 1921. Traducerea a fost terminată, şi în 1921 ea a văzut lumina tiparului, fiind suportată de Societatea Biblică Britanică. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice şi este folosită şi astăzi. Limba traducerii a fost şi este cea literară, astfel că poate fi încă folosită.
4. Biblia sau Sfânta Scriptură Cornilescu - 1925, ediţie cu trimiteri, este Biblia standard folosită şi astăzi de credincioşii evanghelici din România.
5. 1931, apare o nouă traducere a lui Dumitru Cornilescu, după originalul grecesc şi ebraic, lucrată la Londra şi tipărită la Bucureşti - o replică la acuzele de parafrazare din prima lui traducere. Este o ediţie limitată, doar pentru specialişti, cea mai literală traducere românească.
6. A doua Biblie Sinodală (1936), a fost tipărită printr-un compromis între principalii traducători ai vremii (Nicodim Munteanu - 23 cărţi canonice şi una necanonică;16 cărţi canonice şi 8 necanonice ale Vechiului Testament, şi încă 27 cărţi canonice ale Noului Testament, de Vasile Radu şi Gala Galaction)
7. A treia Biblie Sinodală (1968) apare după al II-lea Război, reluând traducerea Galaction, cu textul revizuit de către Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu şi Prof. Dumitru Radu, traducerea Vechiului Testament fiind tot cea realizată de triumviratul Nicodim, Radu, Galaction.
B. TRADUCERI MODERNE ALE SCRIPTURII
1. 1989 - 1990 - Biblia, traducere revizuită a lui Cornilescu - cunoscută sub denumirea de Biblia cu triunghi realizată de o echipă a Adunării creştine din str. Dr.Felix din Bucureşti.
2. 2002 - Biblia Cornilescu II, traducerea literală Cornilescu II, din 1931, actualizată, într-un format nou, cu multe note de subsol, un instrument deosebit de util cercetătorilor creştini de orice confesiune, tipărită de GBV în Germania în tiraje de masă şi difuzată de Adunarea creştină din str, Dr. Felix şi Societatea Biblică Română din Bucureşti.
3. 2002 - Biblia sau Sfânta Scriptură, traducere nouă coordonată de Trinitarian Bible Society, din Anglia având ca bază traducerea Nitzulescu.
|
